Apel. Lipsa învestirii instanţei de apel cu o cale de atac exercitată împotriva încheierii civile prin care s-a soluţionat excepţia tardivităţii

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

În ceea ce priveşte lipsa învestirii instanţei de apel cu o cale de atac exercitată împotriva încheierii civile prin care s-a soluţionat excepţia tardivităţii, criticile recurentei reclamante sunt fondate.

Dispoziţiile art. 477 C. pr. civ., care reglementează efectul devolutiv al apelului, prevăd în mod clar faptul că instanţa de apel va rejudeca fondul în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care este atacată.

Or, apelantul nu a atacat încheierea civilă din 23.01.2020 care conţine soluţia instanţei de fond asupra excepţiei tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată şi nici nu a adus niciun fel de critici concrete cu privire la raţionamentul instanţei de fond care a stat la baza soluţiei de respingere a excepţiei, ceea ce înseamnă că instanţa de fond nu a fost în mod legal învestită să reanalizeze modul de soluţionare a excepţiei, încălcând normele procedurale imperative ale art. 477 C. pr. civ. ce reglementează limitele învestirii instanţei în apel, dar şi puterea de lucru judecat dobândită de soluţia asupra excepţiei prin neapelare în condiţiile legii.

Recursul este motivat în condiţiile legii doar sub aspectul invocării încălcării autorităţii de lucru judecat. Invocă recurentul pârât faptul că prin admiterea cererii în revendicare pentru suprafaţa de 442 mp., instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri anterioare prin care acţiunea în revendicare a aceluiaşi reclamant fusese admisă deja pentru o suprafaţă de 3210 mp., or faţă de existenţa acestei hotărâri instanţa nu se mai putea pronunţa din nou asupra aceleiaşi revendicări. Aceste critici au fost formulate şi în apel, însă faţă de soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii nu au mai fost analizate.

Aşa cum rezultă clar din completarea de acţiune, admisă în tot de instanţa de fond, reclamanta a solicitat revendicarea suprafeţei de 442 mp. peste suprafaţa de 3210 mp., pentru care deţinea deja hotărâre judecătorească, susţinând că pârâtul ocupă o suprafaţă de 3652 mp. În acest sens s-a pronunţat instanţa de fond admiţând revendicarea pentru o suprafaţă de 462 mp. din top. (...) suprafaţă care se află alăturată, respectiv în continuarea celeia de 3210 mp. pentru care deţine deja titlu executoriu în baza sent. civ. nr. (...)/2006 pronunţată de Judecătoria (L).

În consecinţă, nu se putea reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare atâta timp cât instanţa de fond a admis revendicarea pentru o suprafaţă de teren nouă, distinctă şi diferită de cea pentru care s-a admis acţiunea în revendicare a reclamantei într-un litigiu anterior.

– Codul de procedură civilă: art. 204 alin. (1), art. 444, art. 477, art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8, art. 496 alin. (1) şi (2)