Drept maritim. Sechestru asigurator, condiţii de instituire. Inadmisibilitatea apelului incident prin care se urmăreşte completarea dispozitivului hotărârii primei instanţe

DREPT SOCIETAR ŞI DREPT MARITIM

Rezumat

Instanţa de apel din cererea de instituire a unei măsuri provizorii de sechestru asigurator nu are abilitarea de a statua asupra raporturilor juridice dintre părţi, nefiind în căderea acestei instanţe să verifice realitatea plăţilor, mijloacele de probă admisibile în materie ori dreptul de a solicita penalităţi de întârziere. În vederea instituirii unei măsuri asiguratorii sub forma sechestrului de nave nu este necesar ca în faţa instanţei să se facă dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, dat fiind că măsura asiguratorie este destinată să conserve drepturile creditorului până la obţinerea unui titlu executoriu care să consacre o astfel de creanţă. Dacă creditorul ar fi în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, nu ar mai fi necesară aplicarea măsurii asiguratorii, el putând recurge direct la executarea silită.

Chiar dacă acţiunea are ca obiect instituirea unui sechestru asigurator asupra a trei bunuri, în condiţiile în care prima instanţă a înţeles să facă referire doar la două dintre ele, este evident că a omis din cadrul analizei sale îndeplinirea condiţiilor pentru instituirea sechestrului asigurator şi asupra celui de-al treilea bun. Aceasta pentru că instanţa de fond nu a instituit cererea de sechestru asupra unei universalităţi de bunuri, în mod general, ci ca urmare a formulării cererii de chemare în judecată a analizat condiţiile specifice acestei cereri prin raportare la bunuri determinate.

Împrejurarea că omisiunea s-a ivit chiar în partea introductivă a încheierii nu este de natură să determine admisibilitatea acestui motiv de apel, în lipsa unei cereri de completare a dispozitivului.

– Legea nr. 91/1995

– Codul de procedură civilă: art. 444, art. 445, art. 952, art. 960-962