Motiv de casare de ordine publică. Necompetenţa internaţională a instanţelor din România. Existenţa unui element de extraneitate. Forul de necesitate
JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ
Rezumat
Dat fiind că cererea de chemare în judecată prezintă un element de extraneitate, judecătorul fondului ar fi trebuit ca prealabil soluţionării cauzei să procedeze la verificarea competenţei instanţei române, procedând conform dispoziţiilor art. 1.071 C. pr. civ. Constatând că nu s-a procedat astfel, instanţa de recurs a invocat drept motiv de casare de ordine publică necompetenţa internaţională a instanţelor din România, pe care a găsit-o întemeiată.
Una dintre cererile adresate are ca obiect drepturi de asigurări sociale şi se circumscrie domeniului securităţii sociale. Este exclusă aplicarea Regulamentului privind competenţa şi cooperarea în materie civilă şi comercială nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei, întrucât cererea nu este formulată într-o materie având ca obiect drepturi de care părţile pot să dispună şi nici nu aparţine unuia dintre domeniile care atrag competenţa personală sau patrimonială exclusivă a instanţelor române, după cum nu poate fi calificată nici cerere privind o obligaţie de întreţinere, pentru a se constata competenţa preferenţială a instanţelor române.
Instanţa din România nu poate fi considerată for de necesitate ca urmare a neîndeplinirii condiţiei referitoare la imposibilitatea sau dificultatea de sesizare a instanţei străine.
– Codul de procedură civilă: art. 1.066, 1.070-1.071
– Regulamentul (CE) nr. 883/2004
– Regulamentului (CEE) nr. 1408/71
