Recurs. Efectele admiterii cererii de strămutare asupra sentinţei de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Desfiinţare de drept.

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ

Rezumat

Prin teza a doua a art. 145 alin. (2) C. pr. civ. a fost reglementată desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţată în procesul în care s-a solicitat strămutarea, în ipoteza în care judecata procesului a continuat şi, anterior soluţionării cererii de strămutare, s-a pronunţat o hotărâre în cauză. Întrucât hotărârea finală este desfiinţată de drept nu înseamnă că lipsa menţiunii corespunzătoare din încheierea de strămutare este de natură să înlăture acest efect. În acest caz, desfiinţarea operează de iure. Efectul admiterii cererii de strămutare se aplică şi în cazul cererilor de suspendare a actelor administrative, soluţionate prin sentinţe pronunţate anterior soluţionării fondului cauzei.

În cadrul acţiunii în contencios administrativ, cererea de anulare a actului administrativ şi cererea de suspendare a acestuia, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, constituie cereri cu o existenţă de sine stătătoare şi principale. Prin urmare, sentinţa prin care instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare este una de dezînvestire, adică o sentinţă finală astfel că acesteia i se aplică dispoziţiile art. 145 alin. (2) teza a II-a C. pr. civ. referitoare la desfiinţarea de drept, ca urmare a admiterii cererii de strămutare.

– Legea nr. 554/2004: art. 15

– Codul de procedură civilă: art. 145