Posibilitatea reducerii cuantumului pensiei ca urmare a formulării unei cereri de recalculare
DREPTUL MUNCII ŞI ASIGURĂRILOR SOCIALE
Rezumat
Odată pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, executarea acesteia nu mai poate fi pusă sub condiţie, oricare ar fi ea (respectarea interesului părţii reclamante, salvgardarea drepturilor câştigate ş.a.). Această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile (interesul) a fost analizată de instanţa care a emis titlul executoriu şi, prin urmare, executarea trebuie să se circumscrie exclusiv dispoziţiilor titlului executoriu, fără a impune alte condiţii extrinseci acestui act, lăsate la dispoziţia debitorului obligaţiei, de natură să aducă o gravă atingere autorităţii lucrului judecat.
Pe de altă parte, obligaţia de a menţine cuantumul mai mare al pensiei aflate în plată nu poate deriva decât din lege. În acest sens au fost edictate astfel de dispoziţii legale, în cazul art. 111 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sau art. 169 alin. (5) şi art. 1691 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin urmare, ori de câte ori legiuitorul a avut intenţia de a acorda astfel de facilităţi în cazul recalculărilor dispuse în baza legii, s-au adoptat prevederi exprese. Per a contrario, pentru celelalte situaţii nu mai există obligaţia de a păstra valoarea mai mare aflată în plată.
În acest din urmă caz ne regăsim şi în situaţia de faţă, în care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în temeiul dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în baza unei adeverinţe noi care conţin salariile brute realizate. Cererea a fost admisă aşa cum a fost formulată, iar prin hotărâre definitivă pârâta a fost obligată să emită decizia de recalculare în baza acestor venituri. Ca urmare a recalculării, cu venituri care aparent au avut o valoare mai mare decât cele deja valorificate la calculul pensiei, punctajul a scăzut şi în mod corelativ şi cuantumul pensiei. Este cert în aceste condiţii că în realitate veniturile valorificate anterior (aparent inferioare) au fost reţinute greşit şi au condus la stabilirea unei pensii într-un cuantum necuvenit. Aceasta putea fi urmarea menţionării unor sume eronate în carnetul de muncă/adeverinţe anterioare, a aplicării unor procente greşite de sporuri la salariile tarifare, a valorificării unor adeverinţe contradictorii, a suprapunerii sau dublei valorificări a unor elemente salariale, diversitatea de situaţii putând fi nemărginită. Rezultă astfel fără echivoc că a existat o eroare anterioară de calcul a pensiei acordate, care a fost relevată la momentul la care în sistem au fost introduse valorile salariale brute lunare (valoarea maximă ce a fost realizată). Desigur că această eroare ar fi putut fi îndreptată şi în cadrul unei proceduri de revizuire din oficiu, permisă de lege, însă nimic nu împiedică pârâta să refacă aceste calcule cu prilejul prezentei recalculări, generată de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Un argument suplimentar rezidă chiar în respectarea principiului contributivităţii invocat de către apelantul reclamant, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistem. Aceasta înseamnă că pensionarul trebuie să beneficieze numai în măsura contributivităţii, prin valorificarea efectivă a tuturor veniturilor care au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, conform documentelor emise potrivit legii (carnet de muncă sau adeverinţe) de către foştii angajatori. Or, dacă pensionarul a contribuit doar pentru veniturile brute realizate, în baza plăţilor efectuate de angajator potrivit legii, este echitabil ca acesta să încaseze pensia legal cuvenită, nu una majorată ca urmare a unor erori de calcul, de orice natură ar fi acestea.
Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, care să îi protejeze pe pensionarii titulari ai pensiilor recalculate de eventualele consecinţe ale scăderii cuantumului pensiei aflate în plată ca urmare a propriilor cereri de recalculare, instanţa nu poate acorda drepturi în afara legii, rolul acesteia fiind de interpretare şi aplicare a legii, nu de creare a unor norme juridice noi.
– Legea nr. 263/2010: art. 107
