Despăgubirile morale pentru prejudiciul de imagine cauzat prin postări pe Facebook. Condiţiile necesare antrenării răspunderii

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Exercitarea dreptului la liberă exprimare se transformă într-o faptă ilicită doar în măsura în care această exercitare depăşeşte limitele interne ale acestei libertăţi, prin săvârşirea unui abuz de drept, determinând încălcarea drepturilor altei persoane. Date fiind îndatoririle şi responsabilităţile inerente exercitării libertăţii de exprimare, protecţia oferită de art.10 din Convenţie persoanelor care, precum pârâtul, se implică într-o dezbatere publică, este subordonată condiţiei ca ele să fi acţionat cu bună-credinţă astfel încât să ofere informaţii exacte şi demne de încredere, fiindu-le cu toate acestea permis să recurgă la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare.

În ceea ce priveşte punerea în balanţă a dreptului la libertatea de exprimare (art. 10 Convenţia EDO) şi a dreptului la respectarea vieţii private (art. 8 Convenţia EDO), criteriile ce decurg din jurisprudenţa Curţii şi care sunt relevante şi în speţă sunt: contribuţia articolelor la o dezbatere de interes general, notorietatea persoanei vizate şi obiectul articolelor, modalitatea de obţinere a informaţiilor, conţinutul, forma şi repercusiunile publicării articolelor, buna credinţă a autorului afirmaţiilor sau proba verităţii.

Reclamantul, în calitate de persoană publică, fost şi actual primar al localităţii, nu poate pretinde o protecţie desăvârşită a elementelor vieţii sale private, fără ca aceasta să echivaleze cu o expunere totală şi o lipsă a posibilităţii de a se apăra în cazul în care anumite limite sunt depăşite.

Fiind în mod activ implicat în viaţa comunei al cărei locuitor era, pârâtul nu a întreprins un demers de discreditare a reclamantului, prin prezentarea unor aprecieri pur subiective şi nesusţinute faptic, ci a avut la bază o activitate de monitorizare şi de documentare menită a atrage atenţia asupra condiţiilor în care o persoană aflată într-o funcţie publică îşi îndeplineşte atribuţiile. Accentul în toate articolele postate a căzut pe problemele de interes general, nu pe imaginea reclamantului.

Premisa de la care se porneşte în mod corect în cauză este a unui om politic, în raport de care criticile admisibile sunt mai largi decât în privinţa unui particular.

– Codul civil: art. 1349, art. 1357-1371

– Codul de procedură civilă: art. 488 pct. 8

– Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: art. 10