Răspundere conjunctă pentru rezilierea nelegală a unui contract, în raport cu toate persoanele implicate în actul decizional

DREPTUL MUNCII ŞI ASIGURĂRILOR SOCIALE

Rezumat

În ceea ce priveşte fapta ilicită imputată de reclamantă pârâtului, se reţine că aceasta constă în emiterea notificării de reziliere a contractului de închiriere nr. 776/2007 încheiat cu [...], reziliere care a generat în patrimoniul angajatorului o pagubă de 522.842 lei, stabilită prin hotărâre judecătorească.

Este important însă de subliniat că reclamanta nu a reuşit să probeze condiţiile emiterii acestei notificări, faptul că măsura a fost luată unilateral de pârât în calitate de director, fără avizul celorlalte compartimente abilitate. În aceste împrejurări, nu poate fi reţinută existenţa unei fapte ilicite a pârâtului, ca element singular aflat în legătură de cauzalitate directă cu prejudiciul pretins. Dispoziţiile ROI şi din fişa postului, care reglementează răspunderea directorului, nu pot constitui singure temei al angajării răspunderii patrimoniale pentru întregul prejudiciu suferit, în condiţiile în care directorul a acţionat ca ultimă verigă într-un lanţ decizional ce a intervenit în legătură cu întocmirea actului în discuţie.

Prevederile generale de tipul „răspunde pentru desfăşurarea şi coordonarea tuturor activităţilor” şi „răspunde pentru daunele produse prin acte de gestiune imprudentă, prin utilizarea abuzivă sau neglijentă a mijloacelor şi fondurilor unităţii pe care o conduce” nu au semnificaţia unei culpe exclusive pentru orice faptă a angajatorului. Trebuie analizat în concret faţă de fiecare persoană implicată în emiterea şi însuşirea actului ce atribuţii au fost exercitate în mod necorespunzător şi care este partea ce îi revine în consecinţă din paguba suferită de angajator, raportat la sarcinile care reveneau fiecărei persoane semnatare, care prin acţiunea lor conjugată au produs rezultatul păgubitor.

Faţă de aceste considerente, apreciind că nu se poate vorbi despre o culpă exclusivă a pârâtului în săvârşirea unei fapte ilicite care să fi reprezentat cauza unică a prejudicierii unităţii angajatoare, instanţa de apel apreciază că pârâtului nu îi poate fi imputat întregul prejudiciu, în condiţiile în care răspunderea patrimonială în cadrul raporturilor juridice de muncă este o răspundere individuală, excluzând, în principiu, solidaritatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 255 C. mun., atunci când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, fiind reglementat în mod expres caracterul divizibil al răspunderii. În acest mod, prin excluderea solidarităţii, se asigură o protecţie a salariatului, evitându-se ca el să fie pus în situaţia de a fi urmărit pentru o sumă mai mare decât prejudiciul efectiv cauzat din vina sa.

Or, în cauza de faţă, instanţa apreciază că pârâtul nu poate răspunde singur pentru întregul prejudiciu constatat de instanţă, deoarece nu este singura persoană ce a avut atribuţii legate de emiterea notificării de reziliere. Întrucât contribuţia sa la producerea acestui prejudiciu nu a fost individualizată în mod distinct de către reclamantă, în funcţie de atribuţiile concrete ale pârâtului, nu se poate vorbi despre un prejudiciu cert, care să fie imputat pârâtului, în contextul prevederilor art. 255 C. mun., ce consacră obligaţiile conjuncte de reparare a pagubei cauzate de mai mulţi salariaţi.

– Codul muncii: art. 254-255