Fonograme. Noţiune. Invocarea încălcării drepturilor producătorilor de fonograme prin comercializarea unor înregistrări sonore ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile. Condiţii

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, pot exista două categorii de fonograme, acestea fiind determinate de obiectul fixării – fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie sau a altor sunete, respectiv fixarea reprezentării digitale a acestor sunete – pentru acestea impunându-se cerinţa ca fixarea să fie alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă opera audiovizuală. În condiţiile în care tonul de apel este o reprezentare digitală a sunetelor, prin mijloace specifice societăţii informaţionale, pentru a putea reclama că acesta este o copie a unei fonograme, organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe a producătorilor de fonograme trebuia să deţină o fixare a reprezentării digitale a sunetelor. Ca atare, întrucât nu a avut loc o copiere (reproducere) urmată de distribuirea fonogramei sau o fixare a înregistrării sonore a sunetelor provenite dintr-o prestaţie muzicală, în sensul art. 14 din Legea nr. 8/1996 şi nici o fixare a reprezentării digitale a acestor sunete, reclamanta nu poate pretinde drepturile conferite de fonograme, protejate prin dispozițiile art. 105 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 8/1996. 

– Legea nr. 8/1996: art. 14, art. 141, art. 103, art. 105