Atingere adusă dreptului la onoare şi reputaţie. Depăşirea limitelor libertăţii de exprimare în relaţiile dintre particulari.

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Potrivit art. 219 alin. (1) C. civ. , persoana juridică răspunde pentru fapta proprie, pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite săvârşite de organele sale, când au legătură cu atribuţiile sau scopul funcţiilor încredinţate, dar aceasta nu exclude răspunderea proprie a acestor persoane, conform alin. (2) al aceluiaşi articol. Într-o atare ipoteză, există simultan două raporturi juridice de răspundere: între persoana juridică şi terţul prejudiciat, în temeiul art. 219 alin. (1) C. civ. şi, pe de altăparte, între persoana care a săvârşit fapta prejudiciabilă în calitate de organ de conducere al persoanei juridice şi terţul prejudiciat. Victima poate chema în judecată, fie numai persoana juridică, fie doar persoana în cauză sau pe ambele pentru a răspunde solidar, în conformitate cu art. 1382 C. civ. Prin urmare, persoana juridică răspunde pentru fapta ilicită a conducătorului ei, dar şi conducătorul instituţiei este prezumat a răspunde, în solidar cu persoana juridică, atunci când, prin fapta sa proprie, produce un prejudiciu terţului.  În consecinţă, cum pârâţii nu au indicat o altă persoană vinovată de publicarea pe site-ul oficial al instituţiei a comunicatului cu un conţinut prejudiciabil pentru un reclamant, operează prezumţia că ei sunt autorii faptei ilicite în calitate de emitent al comunicatului, respectiv conducător cu drept de decizie în instituţia pârâtă, neexistând un temei de drept pentru înlăturarea de la aplicare a principiului solidarităţii răspunderii civile delictuale. 

– Codul civil: art. 72, art. 219, art. 1349, art. 1382
– Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: art. 10