Răspundere civilă delictuală. Acţiune în pretenţii având ca obiect despăgubiri pentru difuzarea unor imagini înregistrate de camerele de supraveghere montate într-o unitate spitalicească, fără acordul pacientului. Prejudiciu nepatrimonial. Atingere ad

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Întrucât răspunderea civilă delictuală poate fi angajată şi pentru cea mai uşoară culpă, iar nu numai în cazul săvârşirii faptei cu intenţie, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor acestui tip de răspundere este lipsit de relevanţă faptul că nu unitatea spitalicească ar fi pus la dispoziţia unui terţ, furnizor de servicii media, înregistrările ce redau imagini cu reclamantul din holul spitalului, aflat în stare gravă ca urmare a unei agresiuni suferite, imagini captate de camerele de supraveghere şi ulterior postate pe o platformă video, câtă vreme paza juridică şi materială a acestora revenea spitalului. Având în vedere specificul acestor înregistrări, ele nu puteau fi vizualizate de persoane neautorizate şi, cu atât mai mult, nu puteau fi utilizate în scopul difuzării în spaţiul public sau în mediul virtual, fără acordul persoanelor surprinse în imagini, spitalul fiind ţinut de asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii acestora, ca persoană juridică ce are responsabilitatea organizării sistemului de supraveghere, concluzie ce rezultă fără echivoc din dispoziţiile art. 74 lit. g) C. civ. O conduită în sensul art. 74 lit. g) C. civ. ar putea să nu constituie o încălcare a drepturilor la respectarea vieţii private şi a demnităţii persoanei umane, numai dacă este permisă de lege. Or, o atare condiţie nu este îndeplinită, întrucât o astfel de conduită nu numai că nu este permisă de lege, ci este interzisă în mod explicit de dispoziţiile legii speciale, anume prin art. 25 din Legea nr. 46/2003. 

– Codul civil: art. 74, art. 75, art. 252, art. 253, art. 1349, art. 1357 
– Legea nr. 46/2003: art. 25