Uzucapiunea de 30 de ani asupra unei cote părţi dintr un bun imobil din perspectiva dispoziţiilor art. 1.890 şi urm. C. civ. din 1864. Se poate dobândi dreptul de proprietate doar asupra unei cote părţi dintr un bun imobil în temeiul uzucapiunii de 30 de

JURISPRUDENŢĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ

Rezumat

Deşi din dispoziţiile art. 1.847 C. civ. din 1864 rezultă că, pentru a fi îndeplinite condiţiile uzucapiunii de lungă durată, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, literatura de specialitate şi jurisprudenţa au impus şi existenţa unei alte calităţi a posesiei şi anume neechivocul. Posesiunea este echivocă atunci când există îndoială asupra titlului sub care sunt săvârşite actele de folosinţă asupra imobilului.

În contextul în care posesia unui bun imobil aflat indiviziune se exercită numai de către unul dintre titulari, se prezumă că acesta stăpâneşte bunul în întregime şi pentru ceilalţi titulari, astfel încât nu poate fi vorba despre o posesie utilă care să conducă la dobândirea de către cel care a exercitat‑o a dreptului de proprietate asupra bunului respectiv, posesia fiind afectată, astfel, de viciul echivocului.

Din alt punct de vedere, uzucapiunea de lungă durată nu ar putea privi o cotă parte dintr‑un bun imobil având în vedere că fracţionarea dreptului de proprietate pe cote părţi este o construcţie juridică, abstractă, ce nu are corespondent material până în momentul în care nu s‑ar realiza un partaj al bunurilor între coproprietari prin formarea unor loturi distincte.

În situaţia unui bun aflat în devălmăşie, unde legea doar prezumă o contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, până la proba contrară, posesia asupra unui bun imobil nu poate fi exercitată de fiecare dintre soţi, în abstract, asupra cotei acestuia de ½ din bun, ci de fiecare soţ asupra bunului în întregime, orice act de stăpânire materială exercitat doar de unul dintre soţi asupra bunului imobil privind, pe de o parte, bunul în integralitatea sa şi nu doar o cotă parte a acestuia, iar, pe de altă parte, vizând stăpânirea şi pentru celălalt soţ, posesia fiind, astfel, echivocă.

– Codul civil din 1864: art. 1.846, art. 1.847, art. 1.860