Calculul drepturilor băneşti acordate personalului detaşat în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, constând în diurna de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, se face în raport de numărul de zile lucrătoare din fiecare lună

DREPTUL MUNCII ŞI SECURITĂŢII SOCIALE

Rezumat

Indemnizaţia de detaşare (sau diurna) reprezintă un drept material în legătură cu munca, stabilit în procente din indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită magistratului şi are rolul de indemnizaţie suplimentară cuvenită acestuia, ca urmare a faptului că îşi desfăşoară activitatea profesională într-o altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce implică în mod evident un efort suplimentar, sub toate aspectele, din partea respectivului magistrat, fiind destinată să acopere cheltuielile de hrană, cheltuielile mărunte uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care salariatul îşi desfăşoară activitatea. Din perspectiva rolului pentru care a fost „concepută” diurna, astfel cum rezultă din cele ce preced, reprezentând contraprestaţia angajatorului pentru discon-fortul creat salariatului prin extragerea acestuia din mediul familiar pentru o anumită durată de timp, prin schimbarea locului de muncă, indemnizaţia de detaşare reprezintă un drept în legătură cu munca care se calculează în raport de indemnizaţia de încadrare brută lunară a magistratului. În consecinţă, ceea ce interesează este timpul efectiv lucrat, cu respectarea dispoziţiilor art. 106 alin. (2) C. mun. care dispun că drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru. Or, indemnizaţia de detaşare reprezintă o componentă a drepturilor salariale, astfel cum rezultă cu prisosinţă din art. 160 C. mun., conform căruia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

– Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, rep.: art. 106, art. 160

– Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă1: art. 18