Operaţiuni impozabile în materie de TVA. Noţiunile de „persoană impozabilă” şi „activitate economică” în legislaţia fiscală naţională şi în legislaţia europeană. Condiţiile dreptului de deducere a TVA
DREPTUL AFACERILOR/ASPECTE DE DREPT PROCESUAL
Rezumat
Interpretarea noţiunilor de „persoană impozabilă”, „activitate economică”, „venituri cu caracter de continuitate” trebuie realizată prin raportare la jurisprudenţa CJUE, în condiţiile în care Titlul VI al Codului fiscal român, referitor la taxa pe valoare adăugată transpune Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28.11.2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 347/11.12.2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Văzând jurisprudenţa CJUE, precum şi dispoziţiile art. 126, 127 şi 128 Cod fiscal transpun prevederile similare din art. 2, art. 4 alin. (1) şi (2) din Directiva mai sus menţionată, se poate reţine că angajarea de costuri în vederea edificării imobilelor, locuinţe colective, prin cumpărarea terenurilor, parcelarea acestora în vederea edificării, racordarea parcelelor la utilităţi, sunt iniţiative ce nu se înscriu în mod normal în cadrul gestiunii unui patrimoniu personal, edificarea acestor imobile, nemaiputând fi considerată o simplă exercitare a dreptului de proprietate de către titularul său şi astfel, se poate concluziona că aceste operaţiuni au fost desfăşurate în cadrul unei activităţi economice care să faciliteze comercializarea imobilelor utilizându-se mijloace specifice unui comer-ciant, ce nu stăteau la dispoziţia unei simple persoane fizice.
Susţinerea potrivit căreia tranzacţiile desfăşurate în anul 2014 şi în anul 2015 sunt ocazionale, pentru simplul motiv că a fost efectuată câte o singură tranzacţie în fiecare dintre cei doi ani, nu poate fi primită întrucât toate operaţiunile pregătitoare în vederea vânzării imobilelor denotă intenţia reclamantului de a desfăşura o activitate economică producătoare de venituri, cu caracter de continuitate, încă din anul 2012.
Recunoaşterea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată presupune atât îndeplinirea unor cerinţe de fond, cât şi a cerinţelor de formă, îndeplinirea cerinţelor de fond reglementând însăşi existenţa dreptului de deducere, iar cele de formă condiţiile de exercitare a acestuia.
În acest sens, deţinerea unei facturi care conţine informaţiile obligatorii prevăzute la art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu este suficientă pentru a beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, deoarece se impune a fi justificat şi faptul că materialele şi serviciile achiziţionate pe baza facturilor prezentate au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, nefiind prezentate dovezi în acest sens.
În vederea stabilirii existenţei dreptului de deducere al unei persoane impozabile, este necesar a exista o legătură directă între bunurile şi serviciile achiziţionate şi utilizarea acestora pentru operaţiuni care dau drept de deducere.
Prin nedepunerea situaţiilor de lucrări, proceselor verbale de recepţie, rapoartelor de lucru sau a oricăror alte materiale prin care să se dovedească că există o legătură directă între bunurile şi serviciile achiziţionate şi utilizarea acestora pentru operaţiuni care dau drept de deducere, nu poate fi recunoscut dreptul de deducere al TVA.
- Legea 571/2003 privind Codul fiscal3: art. 126 alin. (1), lit. a), b), c) şi d), art. 127 alin. (1), (2) şi 2 ind.1), art. 140, art. 145 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 146, art. 153 (1) lit. a), pct. 1, art. 155;
- H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal4: pct. 3 alin. (1)-(5) pct. 23, alin. (10) şi (11), pct. 46 şi 48;
- Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: art. 181 şi art. 352 alin. (3);
- Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28.11.2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată.
