Litigiu privind salarizarea funcţionarilor publici. Exercitarea rolului activ al judecătorului în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, respectiv cel al disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii.
JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ŞI ADNOTATĂ
Rezumat
În exercitarea rolului activ, reglementat de legiuitor în alin. (2) al art. 22 C. pr. civ., jude-cătorul are obligaţia de a face verificări cu privire la susţinerile reclamantului în privinţa nivelului maxim de salarizare, sens în care se pot solicita lămuriri de la angajator cu privire la nivelul maxim al salariului acordat în cadrul instituţiei pârâte pentru funcţia/gradul/treapta şi gradaţia la care este încadrat reclamantul, cu indicarea dispoziţiilor legale pe baza cărora a fost stabilit salariul de bază aferent acestei funcţii, cu indicarea salariului de bază plus sporul de vechime şi alte sporuri prevăzute de lege, care vor fi indicate expres, însoţite de modul de calcul al acestora şi cu indicarea dispoziţiilor legale pe baza cărora au fost stabilite; salariul total brut stabilit la nivel maxim pentru funcţiile respective; salariul net stabilit la nivel maxim pentru funcţia respectivă, după scăderea tuturor obligaţiilor legale (impozit, contribuţia la asigurările sociale, contribuţia la asigurările de sănătate etc. Aspectele învederate de către reclamant trebuie analizate în toate detaliile lor, dându-se astfel certitudine raporturilor juridice între părţi şi permi-ţând verificarea ulterioară din partea instanţei a legalităţii şi temeiniciei susţinerilor reclamantului.
Văzând obiectul cererii deduse judecăţii, Curtea reţine că sensul art. 287 C. mun. este acela de a răsturna sarcina probei în cadrul conflictelor de muncă, aceasta nemaicăzând în sarcina reclamantului, aşa cum este în dreptul comun, ci în sarcina angajatorului, indi-ferent de calitatea procesuală a acestuia de reclamant sau pârât. Legiuitorul a avut în vedere, prin această dispoziţie de favoare dată în considerarea angajaţilor, poziţia dominantă pe care angajatorul o are în cadrul raportului de muncă, ce îi permite să îşi constituie probe pentru fiecare dintre aspectele derulării raporturilor juridice cu angajaţii săi şi care poziţie poate constitui o piedică în calea obţinerii de probe pertinente de către angajaţi.
– Codul de procedură civilă: art. 22, art. 498 alin. (2) teza întâi
– O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi pro-rogarea unor termene: art. 341 lit. a)-d)
– Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea perso-nalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul chel-tuielilor publice
– O.U.G. nr. 75/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi alte modificări fiscal-bugetare
– Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici art. 117
– Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată: art. 287
