Decăderea din drepturile părinteşti. Neglijarea copilului

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Decăderea din drepturile părinteşti nu duce la pierderea drepturilor părinteşti, ci doar la pierderea exerciţiului acestor drepturi, fapt ce rezultă şi din denumirea pe care o poartă Capitolul IV (Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti) din Titlul IV al Codului civil, dedicat autorităţii părinteşti. Cu alte cuvinte, părintele decăzut din drepturile părinteşti este în continuare titular al drepturilor ce compun autoritatea părintească cu privire la copilul său, doar că, urmare a săvârşirii unor fapte limitativ prevăzute de lege, exerciţiul acestor drepturilor este restricţionat (fie temporar, fie permanent). Decăderea din drepturile părinteşti, ca de altfel orice măsură care priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, nu reprezintă o măsură definitivă, în sensul că redarea exerciţiului drepturilor părinteşti este posibilă, în ipoteza în care împrejurările care au justificat adoptarea acestei măsuri nu mai subzistă. În ipoteza în care motivele care au stat la baza adoptării

hotărârii de decădere se perpetuează, neînregistrându-se nicio îmbunătăţire a acestora în timp, măsura poate dobândi caracter permanent.

– Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.: art. 483, art. 508

– Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: art. 94