MAGISTRAT. DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE

Rezumat

1. Încălcarea obligaţiei de rezervă

Ca orice altă persoană, un magistrat nu poate fi privat de dreptul la liberă exprimare, drept consacrat de art. 10 din Convenţie, dar libertatea nu este una absolută, statul având posibilitatea să intervină în mod legal în vederea limitării acesteia, conform condiţiilor prevăzute prin art. 10 par. 2 din Convenţie. Prin urmare, deşi statutul de magistrat nu privează judecătorul de protecţia instituită de art. 10 din Convenţie, responsabilitatea în menţinerea imaginii şi a statutului funcţiei impune prudenţă şi moderaţie în exprimare. Modul de exprimare pe care judecătorul l-a ales pentru a-şi expune opiniile în legătură cu activitatea sistemului judiciar, prin afirmaţiile publice făcute pe blogul personal, în conţinutul cărora a formulat explicit anumite suspiciuni sau temeri cu privire la pretinse fapte penale săvârşite de doi demnitari, la presupuse influenţe ale acestora asupra unor instituţii publice, sugerând existenţa unui potenţial pericol social creat ca urmare a lăsării în libertate a respectivelor persoane, constituie o încălcare a obligaţiei de rezervă, în condiţiile în care declaraţiile sale au depăşit limitele dreptului la liberă exprimare, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 10 din Convenţie. 

– Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”): art. 10 
– Legea nr. 303/2004: art. 99 lit. a)