Invocarea în recurs a unor critici care privesc modalitatea în care instanţa de apel a încuviinţat, a administrat şi a apreciat mijloacele de probă. Distincţia dintre legalitatea şi temeinicia deciziei supuse controlului instanţei de recurs
JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ
Rezumat
Din coroborarea dispoziţiilor art. 483 alin. (3), art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. pr. civ. rezultă că reformarea deciziei instanţei de apel este permisă doar pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt şi nici de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanţele de fond, ci doar de a verifica legalitatea deciziei din apel, prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată. Ca atare, maniera în care instanţa de apel a interpretat mijloacele de probă administrate în cauză şi a stabilit, pe baza lor, o anumită situaţie de fapt nu poate constitui motiv de recurs.
În schimb, încălcarea de către instanţa de apel a normelor de procedură privind încuviinţarea şi administrarea mijloacelor de probă constituie o chestiune de legalitate procedurală, supusă controlului instanţei de recurs, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ.