Suspendarea și abrogare actelor normative – examen jurisprudenţial din perspectiva dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

DEZBATERI

Rezumat

Suspendarea aplicării unui act normativ nu este de natură a afecta însăși existenţa dreptului reglementat, afectând doar exerciţiul său, astfel încât dreptu l născut, însă nu și actual, rămâne în stare latentă în patrimoniul titularului său până la momentul în care încetează cauza de suspendare, iar exerciţiul este redobândit. Actul normativ suspendat poate fi abrogat, situaţie în care își încetează efectele concomitent atât norma suspendată, cât și norma prin care s-a dispus suspendarea chiar dacă termenul pentru care a fost aceasta edictată nu era încă împlinit la momentul abrogării. În altă ordine de idei, decizia instanţei supreme pronunţate asupra unui recurs în interesul legii este obligatorie mai întâi prin dispozitivul său, iar mai apoi prin acele considerente pe care dispozitivul se sprijină, în ipoteza în care ar putea fi identificată o contradicţie între mai multe categorii de considerente. O astfel de decizie trebuie să fie de o astfel de manieră dată și transpusă în practică încât să își atingă fără dificultăţi scopul de a unifica jurisprudenţa. Un eventual reviriment jurisprudenţial, cu atât mai mult cu cât s-ar produce la nivelul instanţei supreme, nu poate și nu trebuie să fie prezumat sau dedus, ci trebuie să se impună cu puterea evidenţei și să fie temeinic motivat. 

Cuvinte-cheie: suspendarea actului normativ; abrogarea actului normativ; recursul în interesul legii; reviriment jurisprudenţial