Prescripţie în materia răspunderii disciplinare. Calculul termenului în situaţia neînregistrării raportului de cercetare disciplinară la registratura unităţii

DREPTUL MUNCII ŞI DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

Rezumat

Dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. mun. , potrivit cărora angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei, asigură doar un mecanism parţial de protecţie a salariatului pentru ipoteza concretă în care angajatorul omite, intenţionat sau culpabil, înregistrarea raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii. În cazul înregistrării diligente, de îndată după finalizare, a raportului comisiei de disciplină la registratura unităţii, protecţia salariatului este realizată printr-un sistem de două termene de prescripţie (30 de zile, respectiv 6 luni), care, prin corelarea lor, scurtează semnificativ incertitudinea angajării sau nu a răspunderii disciplinare şi răspunde exigențelor stabilităţii raporturilor de muncă. În schimb, în cazul omisiunii de înregistrare a raportului comisiei de disciplină la registratura unităţii, protecţia salariatului este realizată printr-un singur termen de prescripţie (6 luni), mecanismul de protecţie a salariatului fiind funcţional şi eficient, dar, spre deosebire de ipoteza anterior analizată, doar parţial. 

- Codul muncii: art. 252 alin. (1) 
- ICCJ, Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii: decizia nr. 16/2012