Limitele în care angajatorul poate stabili în sarcina salariatului atribuții în temeiul clauzei conform căreia salariatul „execută orice alte dispoziții date de superiorul ierarhic direct sau de supraordonații acestuia” inserată în fișa postului

DREPTUL MUNCII

Rezumat

Fișa postului presupune, potrivit art. 17 alin. (3) lit. d) C. mun., specificarea atribuțiilor postului, de regulă cu caracter enunțiativ și doar prin excepție cu caracter exhaustiv. Dinamica tot mai accentuată a raporturilor de muncă a determinat consacrarea, în finalul enumerării atribuțiilor salariatului, a formulei „execută orice alte  atribuții/dispoziții date de superiorii ierarhici” sau a unui echivalent semantic al acesteia. 
Se pune problema determinării limitelor în care angajatorul poate dispune în temeiul amintitei clauze, fără a determina o modificare unilaterală a contractului individual de muncă sub aspectul felului muncii, de principiu interzisă de art. 41 C. mun., întrucât actuala redactare a art. 17 alin. (3) lit. d) coroborat cu alin. (4) C. mun. face din fișa postului o veritabilă parte integrantă a contractului individual de muncă, iar exigențele art. 41 C. mun. îi sunt pe deplin aplicabile.
Limitele în care angajatorul poate stabili în sarcina salariatului atribuții în temeiul clauzei supuse analizei sunt determinate în esență de felul muncii, între felul muncii și fișa postului stabilindu-se un raport de complementaritate necesară. Ceea ce interesează însăca reper este substanța felului muncii, dincolo de aparențele terminologice, fiind absolut necesară atât raportarea la perspectiva de ansamblu pe care o dau atribuțiile expres prevăzute în fișa postului, cât și buna-credință din partea ambelor părți ale raportului de muncă.

– Codul muncii: art. 17, art. 40, art. 41-43