Punerea în discuţie a excepţiei invocate prin întâmpinare în condiţiile absenţei părţilor de la dezbateri. Principiul contradictorialităţii şi principiul oralităţii. Concluziile scrise şi repunerea pe rol a cauzei.

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

În contextul introducerii, prin dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, a etapei scrise a procesului, etapă menită să dinamizeze şi să eficientizeze soluţionarea litigiilor civile, în soluţionarea litigiului nu poate fi ignorată comunicarea între părţi a poziţiei lor procesuale în formă scrisă, respectiv posibilitatea părţilor de a combate în scris poziţia părţii adverse prin întâmpinare (cazul pârâtului), respectiv prin răspunsul la întâmpinare (cazul reclamantului). Importanţa practică a acestui schimb de „replici” în scris devine evidentă în condiţiile în care contradictorialitatea şi oralitatea se materializează dată fiind absenţa de la dezbateri a părţilor care au cerut judecata în lipsă.

Concluziile scrise nu trebuie să reprezinte mai mult decât o sumarizare şi sistematizare a poziţiei procesuale a părţilor exprimată pe parcursul litigiului, în caz contrar devenind incidente dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. pr. civ. şi sancţiunea neluării în seamă.

Repunerea pe rol a cauzei este o facultate a instanţei ce trebuie subordonată exclusiv dezideratului aflării adevărului judiciar, nu salvgardării intereselor unei părţi insuficient de diligente care a omis să-şi valorifice argumentele, apărările sau instrumentele juridice lato sensu la momentul procedural oportun.

Excepţia prescripţiei extinctive, devenită în lumina noului Cod civil o excepţie relativă, nu poate fi invocată din oficiu de instanţă, însă, o dată ce a fost invocată în termenul legal de către partea interesată, instanţa este în drept să facă toate diligenţele ce ţin de corecta aplicare a normelor în materia prescripţiei extinctive, printre care şi normele privind modul de calcul al termenului de prescripţie. Or, în calculul termenului de prescripţie instanţa nu poate face abstracţie de eventuale suspendări sau întreruperi ale termenului, în măsura în care acestea rezultă din dosar. Chiar dacă nu au fost invocate de partea interesată, acestea vor putea fi invocate din oficiu de către instanţă şi puse în mod obligatoriu în discuţia contradictorie a părţilor.

Întrucât efectele contractului colectiv de muncă se extind şi asupra salariaţilor care nu au fost reprezentaţi la încheierea acestuia, nimic nu se opune instituirii în sarcina acestora a unor obligaţii de plată a unei contribuţii pentru susţinerea financiară a negocierilor colective. Acestea însă nu pot deveni venituri ale sindicatului/sindicatelor de la nivelul unităţii şi nici nu pot fi exigibile pentru perioade anterioare datei de la care contractul colectiv de muncă îşi produce efectele.

– Codul de procedură civilă: art. 14, art. 15, art. 394 alin. (3), art. 400

– Codul civil: art. 2.513, art. 2.539

– Legea nr. 62/2011: art. 133, art. 144