Anularea în parte a deciziei de sancționare disciplinară cu privire la data desfacerii contractului individual de muncă. Principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Cercetarea disciplinară prealabilă a avertizorului de integritate

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

În contextul analizei de legalitate a deciziei de sancționare disciplinară, instanța nu modifică data de la care operează desfacerea contractului individual de muncă, ci constată nulitatea deciziei pentru o anumită perioadă în care nu putea fi dispusă această măsură întrucât se contravenea unor dispoziții imperative. Pe cale de consecință, decizia de desfacere a contractului individual de muncă va produce efecte de la o altă dată pe care instanța va trebui să o indice în dispozitivul hotărârii pentru a-i conferi putere executorie.

În contextul analizei de temeinicie a deciziei de sancționare disciplinară, instanța, reindividualizând sancțiunea, va trebui să se raporteze la criteriile indicate de art. 250 C. mun., chiar dacă aceste dispoziții sunt edictate cu privire la angajator.

Criticile salariatului privind viciile procedurii de cercetare și sancționare disciplinară nu pot fi primite dacă salariatul a provocat respectivele vicii cu bună știință, la aceasta opunându-se atât principiul bunei-credințe în raporturile de muncă, cât și principiul general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

– Codul muncii: art. 8, art. 50, art. 250, art. 272

– Legea nr. 571/2004: art. 7-9

– Decizia ICCJ nr. 11/2013 – RIL