Constatarea imposibilităţii persoanei condamnate de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, la solicitarea Serviciului de Probaţiune desemnat cu supravegherea. Competenţa exclusivă a medicilor de medicină a muncii în stabilirea aptitudi

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Deşi persoana condamnată care urmează a presta o muncă în folosul comunităţii nu are statutul de „lucrător” în înţelesul H.G. nr. 355/2007, acest act normativ este unicul ce reglementează modalitatea de atestare a capacităţii de muncă a unei persoane, din conţinutul său rezultând că această abilitare revine numai medicilor de medicină a muncii. 
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Legii nr. 418/2004, privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii, care, la art. 8 lit. f) prevede că medicul de medicină a muncii este cel care stabileşte aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale. 
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (6) din Legea nr. 253/2013, ele prevăd că, în cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispoziţiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă.  În absenţa unor precizări exprese în cuprinsul legii speciale, certificatul medical eliberat „potrivit dispoziţiilor legale” nu poate fi emis de aceeaşi medici, care eliberează şi certificatul care confirmă că persoana supravegheată este aptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele propuse de către consilierul de probaţiune şi nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 253/2013. 
Numai acest ultim certificat poate fi eliberat de un medic de familie sau de un medic specialist, întrucât Legea nr. 253/2013, ca lege specială, permite în mod expres aceasta, ceea ce înseamnă că dacă aceeaşi lege specială, la art. 51 alin. (6), nu face trimitere la posibilitatea ca medicul de familie sau mediul specialist să poată elibera un certificat medical care să confirme faptul că persoana supravegheată nu mai este aptă de muncă, un astfel de certificat nu poate fi emis decât cu respectarea cadrului comun în materie.

– Codul penal: art. 85 alin. (2) lit. b) şi art. 93 alin. (3) 
– Legea nr. 253/2013: art. 51 alin. (3), (6) şi art. 57 alin. (2) 
– Hotărârea Guvernului nr. 355/2007: art. 16 alin. (6) 
– Legea nr. 418/2004: art. 8 lit. f)