Executarea de către autorităţile române a mandatului european de arestare. Predarea amânată a persoanei solicitate. Posibilitatea instanţei de judecată sesizate cu executarea mandatului european de arestare de a dispune amânarea predării persoanei

DREPT PENAL ŞI DREPT PROCESUAL PENAL

Rezumat

Din ansamblul dispoziţiilor art. 97-114 din Legea nr. 302/2004 republicată, reiese că după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritatea română de executare a mandatului european de arestare nu are posibilitatea de a reveni asupra deciziei de predare, prin reanalizarea unui nou motiv obligatoriu sau opţional de refuz la executare ori a unui caz de amânare a predării.

Aceste motive pot fi analizate doar în procedura iniţială de executare a mandatului, în acest sens fiind dispoziţiile art. 58 şi art. 98-99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acest context, apare ca imposibilă dispunerea unei noi amânări a predării persoanei solicitate, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în condiţiile în care cauza de amânare a predării invocate a apărut după rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Altfel, s-ar putea aprecia că instanţa de executare se substituie judecătorului sesizat cu executarea mandatului, adăugând la lege.

În plus, în acest mod, prin comiterea de alte noi infracţiuni ce urmează a fi cercetate, persoana solicitată şi-ar amâna predarea ori de câte ori doreşte, deşi în mod evident nu aceasta este raţiunea legiuitorului.

– Legea nr. 302/2004 republicată: art. 58, art. 97-114

– Codul de procedură penală: art. 598 alin. (1) lit. c)