Admisibilitatea chemării în garanţie în contencios administrativ

DREPT ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Rezumat

Pentru a fi admisibilă în materia contenciosului administrativ, cererea de chemare în garanţie trebuie să se grefeze pe un raport juridic de drept administrativ, aflat în sfera de realizare a administraţiei publice şi care este supus normelor dreptului administrativ. Or, raportul juridic dintre primar şi unitatea administrativ-teritorială nu intră sub incidenţa normelor de drept administrativ, astfel cum a statuat ICCJ în Decizia nr. 16/2016, 
pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 110/09.02.2017, fiind un raport juridic de muncă. Înalta Curte a arătat că „raporturile juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială nu intră nici sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, indicate în actul de sesizare, cu excepţia art. 19 şi a 
dispoziţiilor din legile speciale în materie”. Acţiunea de faţă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi nici celor ale art. 16 din acelaşi act normativ, nefiind incidente nici alte dispoziţii speciale care să atragă incidenţa Legii nr. 554/2004 asupra pretenţiilor solicitate pe calea cererii de intervenţie forţată formulată de unitatea administrativ-teritorială. Aşa fiind, între unitatea administrativ-teritorială, chemată în judecată, şi cel chemat în garanţie există nu există un raport juridic de drept administrativ, de garanţie sau de despăgubire, ci un raport juridic de muncă, ce nu poate fi dedus judecăţii într-o acţiune de contencios administrativ, nefiind compatibilă cu specificul acesteia.

– Legea nr. 554/2004: art. 16, art. 19