Expropriere în fapt. Obligația instanței de judecată de calificare a cererii de chemare în judecată prin care se solicită repararea prejudiciului. Necesitatea analizei cererii de chemare în judecată în raport de jurisprudența relevantă a Curții Europene

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

În ipoteza în care se invocă o expropriere de fapt, chiar dacă reclamanții au invocat ca temei juridic și prevederile art. 5 din Legea nr. 255/2010 și au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de expropriere a terenului proprietatea lor, nu trebuie absolutizat temeiul juridic indicat de reclamanți în cuprinsul actelor procedurale care emană de la aceștia având în vedere prevederile art. 22 alin. (4) C. pr. civ. stabilesc imperativ că „judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă”.

– Legea nr. 255/2010: art. 5

– Codul civil: art. 22