Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.

DEZBATERI

Rezumat

Căile extraordinare de atac pot fi formulate în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. În ceea ce priveşte contestaţia în anulare, în acord cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 rap. la alin. (3) C. pr. civ., hotărârile instanţelor de recurs ori cele ale instanţelor de apel, care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs, pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când dezlegarea dată recursului sau apelului, după caz, este rezultatul unei erori materiale.

Prin eroare materială, ca temei al unei contestaţii în anulare, se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs sau apel, după caz,, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea căii de atac ca insuficient timbrată ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se regăseau dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, fără ca verificarea acestor situaţii să implice reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Astfel, prin eroare materială se înţeleg erorile materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale recursului ori apelului, după caz, adică greşeli de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente sau date materiale din dosar, nu greşeli de judecată, nefiind permisă o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ., interpretare de altfel prohibită în esenţă în materia căilor extraordinare de atac.

Cuvinte-cheie: Contestaţie în anulare, eroare materială, eroare de judecată, confun-darea elementelor de la dosar, interpretare restrictivă, retractarea hotărârii