Cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ. Pronunţarea de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei plus sau extra petita. Depăşirea limitelor legalei învestiri şi încălcarea principiului disponibilităţii

DREPT CIVIL ŞI PROCESUAL CIVIL

Rezumat

În cauză, nu se regăsim în ipoteza pronunţării asupra a ceva ce nu a făcut obiectul învestirii, neintrând în discuţie acordarea de către instanţă a ceea ce pârâtul nu ar fi solicitat în proces (faţă de împrejurarea respingerii ca tardivă a cererii sale reconvenţionale), în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată.

Nu era necesară formularea unei cereri reconvenţionale de către pârâtul chemat în judecată, prin care acesta să solicite a i se constata calitatea de moştenitor acceptant tacit, de vreme ce verificările la care era îndrituită instanţa învestită cu cererea intro-ductivă de instanţă presupuneau stabilirea şi tranşarea calităţii de moştenitor după defunct, prin însăşi constatarea deschiderii succesiunii sale, prima instanţa având obligaţia de a se pronunţa asupra calităţii de moştenitor a părţilor în litigiu, între care se purta raportul juridic supus analizei judecătoreşti. Or, stabilirea calităţii de moştenitor odată cu deschiderea succesiunii după decesul unei persoane, presupune per se verificări jurisdicţionale cu privire la acceptarea succesiunii în privinţa tuturor succesibililor legali ai lui de cujus, acceptare care poate fi atât expresă, cât şi tacită.

– Cod de procedură civilă: art. 509 alin. (1) pct. 1