Limitele devoluţiunii în raport de cele supuse judecăţii în faţa primei instanţe. Cerere reconvenţională formulată tardiv. Învoiala părţilor ca cererea incidentală depusă tardiv să fie soluţionată împreună cu cererea principal

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Deşi raportat la caracterul conduitei pe care o prescrie, norma legală precitată este una imperativă, Tribunalul apreciază că, ţinând cont de natura interesului ocrotit la edictarea acesteia şi finalitatea textului, norma de drept procesual civil în discuţie este una de ordine privată. Aceasta, întrucât prin norma de ordine privată se urmăreşte ocrotirea unui interes individual, iar prin cea de ordine publică se depăşeşte cadrul interesului individual al părţilor, fiind protejat şi un interes public sau chiar interesul general al societăţii.

Fiind o normă de ordine privată, părţile se pot înţelege, expres sau tacit, să deroge de la aceasta, învoindu-se ca cererea reconvenţională depusă tardiv să fie soluţionată împreună cu cererea principală.

Or, astfel cum s-a expus anterior, părţile au înţeles să deroge de la norma prevăzută de dispoziţiile art. 209 alin. (4) C. pr. civ. şi nu au invocat, în termenul procedural, excepţia tardivităţii, acceptând depunerea peste termen a cererilor incidentale şi administrarea probatoriului cu privire la întreaga cauză.

Motivul doi de apel, prin care se invocă excepţia reducţiunii liberalităţilor excesive, nu va fi supus analizei, întrucât această apărare nu a fost formulată în faţa instanţei de fond, iar, conform art. 478 C. pr. civ., devoluţiunea operează numai cu privire la aspectele judecate de instanţa a cărei hotărâre este apelată.

– Codul de procedură civilă: art. 185 alin. (1) C. pr. civ., art. 209 alin. (4), art. 478