Contestaţie la executare propriu-zisă. Necomunicarea titlului de creanţă către debitor
DREPT CIVIL ŞI PROCESUAL CIVIL
Rezumat
Dacă suntem investiţi cu o contestaţie la executare propriu zisă, şi nu ne aflăm în faţa contestării unui titlu de creanţă potrivit art. 268 C. pr. fisc., vom analiza cu prioritate motivul ce vizează necomunicarea titlului de creanţă, care reprezintă unul din motivele contestaţiei la executare şi una din criticile de apel. Pentru orice obligaţie fiscală, există obligaţia emiterii în prealabil a titlului de creanţă, titlu de creanţă ce constă într-un act administrativ fiscal care constată obligaţiile fiscale ale contribuabilului şi termenul de plată, şi care poate fi contestat la organul fiscal emitent. Totodată, titlul executoriu este un titlu de creanţă, a cărui creanţă a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul emitent sau alt mod prevăzut de lege. S-a instituit această ierarhie, pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite obligaţiile sau să conteste aceste obligaţii, prin procedura prealabilă administrativă.
Nu doar opozabilitatea dar şi producerea efectelor faţă de contestator a titlului execu-toriu, sunt condiţionate de comunicarea titlului de creanţă către contribuabil, acesta luând astfel cunoştinţă de existenţa obligaţiei de plată în sarcina sa, precum şi de data scadentă a acesteia. Per a contrario, în lipsa comunicării titlului de creanţă, anterior începerii executării, organul fiscal nu poate pretinde aducerea la îndeplinire a obligaţiei de plată, şi cu atât mai mult, nu poate proceda la executarea silită a acesteia.
– Cod de procedură fiscală: art. 226
