Cerere de acordare a dobânzii legale penalizatoare pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor de a se întocmi fişa premergătoare eliberării titlului de proprietate şi de se a înainta documentaţia la comisia judeţeană pentru eliberarea titlului

DREPT CIVIL ŞI PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Pârâtul, care este preşedintele comisiei locale conform art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 890/2005, trebuie să îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege, fiind, în principiu, culpabil de nerespectarea acestora, stabilite în sarcină entităţii juridice al cărei reprezentant legal este.

Nu se impune, însă, analiza culpei, pentru că nu pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale prin prisma art. 1.522 şi 1.536 C. civ. (daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face: În cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei), fiind incidente doar dispoziţiile art. 906 C. pr. civ. Obligaţiile stabilite prin titlu sunt obligaţii intuitu personae şi nu pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită, iar în această situaţie noul Cod de procedură civilă reglementează o procedură specială, conform căreia creditorul poate fi constrâns la îndeplinirea obligaţiei prin aplicarea de penalităţi. Pe de o parte, nu există un reper cert pentru a fi acordate daune interese sub forma dobânzii legale, aşa cum cer reclamanţii, pentru că obligaţia din titlu nu este o sumă de bani purtătoare de dobânzi, dar şi pentru că pentru nerespectarea unei obligaţii de a face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, impune aplicarea de penalităţi.

Faptul că prima instanţă a făcut un istoric al raporturilor juridice existente între părţi nu înseamnă că a extins limitele contextului faptic şi nici că încălcat principiul disponibi-lităţii. Principiul disponibilităţii reglementat de Codul de procedură civilă presupune pronunţarea asupra cererilor părţilor şi stabilirea cadrului procesual de către reclamant, dar nu interzice judecătorului să verifice temeinicia pretenţiilor prin prisma altor hotărâri judecătoreşti, fiind chiar necesar să se realizeze un istoric al acestora, atunci când ele există şi să se analizeze incidenţa deciziilor cu caracter definitiv în speţa de faţă.

– Cod de procedură civilă: art. 906