Solicitare de încadrare în condiţii deosebite de muncă pentru activitate desfăşurată în condiţii de risc III şi IV radiologic pentru anumite intervale de timp. Neîndeplinirea condiţiilor. Sporul de risc radiologic. Existenţa unor hotărâri judecătoreşti

DREPTUL MUNCII ŞI ASIGURĂRILOR SOCIALE

Rezumat

Începând cu anul 2011, încadrarea în condiţii speciale se putea face, în cazul perioadei de incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă, în aceleaşi condiţii de desfăşurarea a activităţii pe întreaga durată a programului de lucru, cu singura deosebire că era suficient ca numai activitatea din ziua premergătoare concediului să se fi desfăşurat în aceste condiţii. Totodată, prevederea legală stabileşte că încadrarea se face pe baza documentelor şi evidenţelor din care rezultă activitatea asiguraţilor.

Nu este suficient ca angajatul să lucreze în condiţii de risc radiologic IV şi III, ci este necesar ca locul de muncă al reclamanţilor să fie situat exclusiv în zona controlată, iar activitatea desfăşurată să depăşească 50% din programul de lucru. Dacă însă reclamanţii îşi desfăşoară activitatea atât în zona controlată în mod intermitent, cât şi în zona de supraveghere, aşa cum sunt definite aceste zone în Anexa nr. 1 la ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică, atunci încadrarea lor are loc în zona a II-a de risc, aşa cum s-a realizat în speţă.

Constatarea acordării sporului de risc radiologic, precum şi situaţia includerii lui ulterioare în baza venitului de la care s-a pornit apoi negocierea salariului a fost constatată pe cale judiciară prin mai multe hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat. Principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară. Tocmai de aceea, pendinte nu s-ar putea reţine o altă situaţie de fapt decât cea expusă în hotărârile amintite, pentru că acelaşi drept referitor la sporul de risc radiologic nu poate să subziste pentru unii dintre angajaţi, iar pentru alţii nu, în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi unitate angajatoare.

– Legea nr. 226/2006: art. 1

– H.G. nr. 1025/2003

– H.G. nr. 257/2011: art. 45

– H.G. nr. 583/2001: art. 2