Creanță fiscală. Defalcarea sumei aplicate cu titlu de amendă în două procente diferite, cu destinații finale diferite. Respingere cerere de încuviințare executare silită

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Natura juridică a creanței se determină în funcție de raportul juridic generator și nicidecum în funcție de modalitatea de distribuire a sumelor rezultate din executare. Aspectul vizând defalcarea sumei aplicate cu titlu de amendă în două procente diferite, cu destinații finale diferite nu este de natură să schimbe natura juridică de creanță fiscală a amenzii contra-venționale, ci reprezintă o problematică ce interesează distribuirea sumelor rezultate dintr-o eventuală executare silită, prilej cu care organul fiscal competent să instrumen-teze o atare procedură va distribui suma rezultată din urmărire potrivit cotelor prevăzute de lege.

Împrejurarea că legiuitorul a acordat un beneficiu creditoarei în sensul repartizării către aceasta a unei cote procentuale din categoria respectivă de creanțe, care reprezintă venit propriu pentru creditoare nu are semnificația atribuirii unei naturi juridice mixte a creanței rezultate din îndestularea amenzii contravenționale, ci are cu totul altă reprezentare și anume reglementarea naturii juridice a finanțării creditoarei.

Raportul juridic de drept execuțional există doar între stat și debitoare, iar menționarea în chiar cuprinsul procesului-verbal a modalității de defalcare a sumei rezultate din plata amenzii reprezintă o împrejurare de facilitare a executării de bunăvoie a obligației de către debitor, agentul constatator având obligația de a indica în actul sancționator contul unde se va face plata amenzii, fără ca pentru debitor să prezinte relevanță destinația sumei și fără a se genera un raport juridic între debitoare și terțul beneficiar.

– Codul de procedură civilă: art. 480, art. 632, art. 666