Incompatibilitatea judecătorului. Nulitatea relativă a sentinței primei instanțe. Trimitere spre rejudecare
DREPT PENAL ȘI DREPT PROCESUAL PENAL
Rezumat
Un judecător care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (5), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. pr. pen. cu privire la unii dintre inculpați, devine incompatibil să judece cauza disjunsă cu privire la ceilalți inculpați trimiși în judecată prin același rechizitoriu, doar dacă în considerentele hotărârii pronunțate conform art. 374 alin. (5), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. pr. pen. și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza disjunsă. Soluția de respingere a declarației de abținere, pronunțată de completul imediat următor nu poate fi opusă unei instanțe de control judiciar cu putere de lucru judecat, chiar dacă această încheiere a fost pronunțată fără nicio cale de atac conform art. 68 alin. (7) C. pr. pen. Astfel, învestită cu judecarea unui apel integral devolutiv, instanța de apel este competentă să analizeze întreaga modalitate în care instanța de fond a procedat la realizarea cercetării judecătorești în cauză, putând inclusiv să aprecieze dacă imparțialitatea judecătorului primei instanțe ar fi fost în vreun fel afectată prin anumite acte sau măsuri luate sau dispuse de respectivul judecător. Cazul de incompatibilitate în care se găsea judecătorul instanței de fond atrage nulitatea relativă a întregii proceduri judiciare desfășurate în fața acestui judecător, consecința fiind cea impusă de art. 280 alin. (3) C. pr. pen. , respectiv refacerea actului cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv reluarea cercetării judecătorești în fața primei instanțe în fața unui judecător compatibil să o soluționeze. Judecarea în primă instanță a cauzei de către o instanță care ridică serioase dubii de parțialitate, aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. Instanța de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, deoarece o astfel de soluție ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaților, pentru care legislația procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicție.
– Codul de procedură penală: art. 64 alin. (1) lit. f), art. 421 pct. 2 lit. b)
