Scutire de la plata TVA. Cheltuieli efectuate pentru edificarea unei construcţii pe terenul proprietatea altei persoane. Lipsa dovedirii realităţi efectuării unor cheltuieli

DREPT ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Rezumat

I. Cheltuielile efectuate cu edificarea construcţiei pe terenul proprietatea unei persoane fizice, construcţie care a intrat în proprietatea persoanei fizice, nu pot fi reţinute ca fiind cheltuieli deductibile, chiar dacă societatea şi-ar desfăşura activitatea în respectivul imobil edificat. Aceste cheltuieli nu pot fi considerate cheltuieli realizate propriu-zis în scopul realizării de venituri impozabile, în sensul dispoziţiilor art. 21 alin. (1) C. fisc., iar conform prevederilor alineatelor următoare, acest tip de cheltuială nu este considerată deductibilă sau limitat deductibilă. Din contră, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. m) 
C. fisc. sunt considerate limitat deductibile cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal. Deci Codul fiscal recunoaşte deductibilitatea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui imobil utilizat în activitatea comercială de o societate comercială, însă nu şi cheltuielile de edificare a unui sediu care nu devine  proprietatea societăţii comerciale, nu este înregistrat ca activ în evidenţa contabilă. 
II. Potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 2222/2006 privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de TVA pentru operaţiunile prevăzute de art. 143 alin. (1) 
lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 C. fisc., scutirea se justifică, pe lângă factură şi CMR, şi cu orice alte documente cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare etc. 
Aceste dispoziţii nu sunt contrare dreptului comunitar şi jurisprudenţei evocate de recurentă, iar organul fiscal are posibilitatea verificării realităţii operaţiunilor comerciale în limite rezonabile. Or, impunerea prezentării unor documente legate de transportul efectiv al bunurilor, în condiţiile în care autovehiculele menţionate în CMR apăreau din documente de transport ca fiind prezente pe alte rute decât cele menţionate în CMR-urile aferente invoice-urilor în discuţie, nu reprezintă o sarcină disproporţionată. 
 
– Codul fiscal: art. 21 alin. (1) şi (3) lit. m); art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi 
art. 1441