Anularea deciziei de impunere prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri prin recalcularea impozitului datorat având în vedere destinaţia mixtă a imobilului. Stabilirea regimului de impunere. Lipsa declaraţiei privind regimul clădirii

DREPT ADMINISTRATIV ŞI DREPT FISCAL

Rezumat

Conform art. 459 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458.

Nu are relevanţă faptul că recurenta nu a desfăşurat activităţi economice în imobilul respectiv şi că l-a exploatat doar pentru locuit, întrucât stabilirea regimului de impunere se determină conform regulilor prevăzute în normele de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, care impuneau în sarcina reclamantei declararea regimului rezidenţial având în vedere menţiunile din autorizaţia de construire. Astfel, recurenta reclamantă avea posibilitatea şi trebuia, conform prevederilor menţionate, să declare începând cu 01.01.2016 la organele fiscale regimul de exploatare a clădirii dacă dorea să i se aplice regimul rezidenţial, având în vedere că din autorizaţia de construire reieşea un regim mixt.

– Codul de procedură fiscală: art. 7 alin. (3), art. 94, art. 110 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. e) şi f), art. 459 alin. (1)

– H.G. nr. 1/2016