Dreptul la libera exprimare versus dreptul la demnitate şi la propria imagine

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Exercitarea libertăţii de exprimare include obligaţii şi responsabilităţi, a căror întindere depinde de situaţie şi de procedeul tehnic utilizat (Stoll c. Elveţiei). Garanţia oferită de articolul 10 din Convenţie jurnaliştilor este subordonată condiţiei ca cei interesaţi să acţioneze cu bună-credinţă, astfel încât să furnizeze informaţii exacte şi demne de încredere cu respectarea deontologiei jurnalistice. În pofida necesităţii de protejare a surselor jurnalistice, există obligaţia jurnaliştilor de a furniza o bază factuală solidă pentru alegaţiile litigioase şi care nu implică obligaţia de a dezvălui numele persoanelor care au furnizat informaţiile pe care s-au bazat pentru a-şi redacta articolele (Cumpănă şi Mazăre c. României). Libertatea de exprimare, astfel cum este ea consacrată în art. 10 din Convenţie, constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, însă exercitarea acestei libertăţi nu trebuie să fie făcută abuziv şi discreţionar, ci trebuie subsumată bunei-credinţe în exercitarea ei, respectiv trebuie supusă unor formalităţi de bune intenţii, de asemenea manieră încât să nu depăşească condiţia „necesităţii într-o societate democratică”. Este adevărat că în cazul persoanelor aşa-zis „publice” libertatea de exprimare trebuie săaibă o marjă mai largă de apreciere, dar nu este mai puţin adevărat că garanţia oferită de art. 10 din Convenţie jurnaliştilor este subordonată condiţiei ca cei interesaţi să acţioneze cu bună-credinţă, astfel încât să furnizeze informaţii exacte şi demne de încredere cu respectarea deontologiei jurnalistice (Radio France şi alţii c. Franţei; Colombani şi alţii c. Franţei; Bladet Tromsø şi Stensaas c. Norvegiei; Cumpănă şi Mazăre c. României; Stângu şi Scutelnicu c. României). 

- Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 10
- Codul civil: art. 70-75, art. 253