Acţiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001. Notificare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Consecinţe

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea iniţială, devenit art. 22 după republicarea legii, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii – termen prelungit succesiv cu câte trei luni prin O. U. G. nr. 109/2001 şi O. U. G. nr. 145/2001, până la data de 14 februarie 2001 – persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar în cazul în care sunt mai multe imobile, urmând să se facă câte o notificare pentru fiecare dintre acestea. Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede imperativ că nerespectarea termenului prevăzut de alin. (1) pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Acest termen este un termen de decădere, ceea ce înseamnă că, în ipoteza în care persoana îndreptăţită nu a formulat notificarea înăuntrul acestui termen, ea pierde însuşi dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru respectivul imobil. Chiar dacă Legea nr. 247/2005 a adus modificări substanţiale Legii nr. 10/2001, totuşi, prin dispoziţiile acesteia, nu a fost prelungit termenul pentru depunerea notificărilor şi nici nu a fost instituit un nou termen pentru formularea notificărilor cu privire la imobilele ce intră sub incidenţa acestei legi. Cu alte cuvinte, modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu au operat o repunere a celor îndreptăţiţi în termenul de depunere a notificărilor. 

- Legea nr. 10/2001: art. 21 (devenit, după republicare, art. 22) 
- Legea nr. 247/2005: Titlul I - ICCJ – completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, decizia nr. 33/2008