Legea nr. 165/2013. Neformularea notificării în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Consecinţe

DREPT CIVIL ŞI DREPT PROCESUAL CIVIL

Rezumat

Practica judiciară constantă şi unanimă a fost în sensul că nici Legea nr. 247/2005 şi nici Legea nr. 165/2013 nu au operat o repunere în termenul de depunere a notificărilor pentru imobilele ce intrau sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi nu au instituit un nou termen pentru formularea unor astfel de notificări (a se vedea, în acest sens, Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 215/A din 2 iulie 2009, în Buletinul Jurisprudenţei, 2009, p. 106; decizia nr. 213/A din 2 iulie 2009, în Buletinul Jurisprudenţei, 2009, p. 92; decizia nr. 173/A din 26 iunie 2008, în Buletinul Jurisprudenţei, 2008, p. 140 etc. ). Legea nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001, prin Titlul nr. I, în niciun caz nu a operat o repunere în termenul de depunere a notificărilor şi nici nu a instituit un nou termen în acest scop. În niciun caz nu se poate vorbi, în cazul Legii nr. 10/2001, despre o identitate de raţiune, prin raportare la modificările aduse Legii fondului funciar prin Legea nr. 247/2005, în sensul că, dacă legiuitorul a prelungit termenul înăuntrul căruia se poate solicita restituirea terenurilor ce fac obiectul legilor fondului funciar, prin analogie, automat, înseamnă că s-a prelungit şi termenul de depunere a notificărilor pentru imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, pentru simplul fapt că dacă legiuitorul ar fi dorit o prelungire a acestui din urmă termen, s-ar fi stipulat expres acest lucru în dispoziţiile Legii nr. 247/2005. Or, în tăcerea legii, faţă de faptul că legiuitorul nu a stipulat expres în cuprinsul Legii nr. 247/2005 că prin efectul acestei legi se prelungeşte termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 ori că prin dispoziţiile acestei legi se stabileşte un nou termen în acest sens, nu-i este nimănui permis să adauge la lege. Aceleaşi argumente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în privinţa Legii nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013. 

- Legea nr. 10/2001: art. 21 (devenit, după republicare, art. 22) 
- Legea nr. 247/2005: Titlul I - ICCJ – completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, decizia nr. 33/2008 
- Legea nr. 165/2013