Lipsa de oportunitate a reținerii prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. în cazul infracțiunilor de pericol

DEZBATERI

Rezumat

Pentru a fi incidente prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., este esențială constatarea nu a unor date pozitive ce caracterizează, în genere, persoana infractorului, ci a unor elemente care particularizează de o așa manieră contribuția sa la faptele comise ori poziția sa subiectivă (inclusiv prin raportare la mobilul sau scopul urmărit), încât reflectă, în contextul faptelor, o periculozitate incontestabil scăzută a autorului său. 

Pentru a se circumscrie circumstanței atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., împrejurările legate de fapta comisă trebuie să aibă caracter obiectiv și să evidențieze – fie din perspectiva contextului factual în care s-a comis acțiunea incriminată și s-a produs rezultatul socialmente periculos, fie din cea a particularităților infractorului 
– o gravitate a infracțiunii sau o periculozitate a autorului atât de scăzută încât numai o pedeapsă în limite reduse ar putea asigura o reală atingere a scopului său preventiv-educativ și a funcțiilor de prevenție generală sau specială. În procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată este singura în măsură să stabilească oportunitatea aplicării sau nu a dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care aceasta o are, asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului, conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.

Cuvinte-cheie: sancțiune; individualizare; circumstanțe personale; circumstanțe reale