Şantaj. Lipsa laturii subiective. Existenţa infracţiunii de ameninţare

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie un pericol viitor, şi nu iminent, iar rezultatul violenţei sau ameninţării, urmărit de inculpat, să fie distanţat în timp de actul constrângerii. Cât timp lipseşte cerinţa ca fapta să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere, lipseşte un element constitutiv al infracţiunii. Forma de vinovăţie în cazul şantajului este intenţia, în ambele modalităţi, directă sau indirectă. Dobândirea în mod injust a unui folos reprezintă o condiţie ataşată elementului subiectiv. Dacă nu se urmăreşte dobândirea unui folos, fapta nu reprezintă şantaj, ci, eventual, o altă infracţiune, respectiv ameninţare. Câtă vreme inculpatul nu a urmărit scopul prevăzut în norma de incriminare, dobândirea în mod injust a unui folos nepatrimonial, nu a acţionat cu vinovăţia cerută pentru existenţa infracţiunii de şantaj, în această situaţie constrângerea psihică constituind infracţiunea de ameninţare. 

- Codul penal: art. 206 alin. (1), art. 207 alin. (2)