Încălcarea principiului nemijlocirii şi contradictorialităţii. Hotărârile CEDO în cauzele Beraru c. României şi Cutean c. României

DREPT PENAL ŞI PROCESUAL PENAL

Rezumat

Completul de judecată care soluţionează cauza trebuie să ia cunoştinţă în mod direct şi nemijlocit de probele administrate în cursul urmăririi penale. În condiţiile în care componența completului de judecată se schimbă pe parcursul judecării cauzei, este absolut necesar ca, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, noul judecător să procedeze la reaudierea inculpaţilor şi a martorilor importanţi, pentru a-şi putea forma, în baza aprecierii directe şi nemijlocite a probelor, convingerea cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia persoanei acuzate. CEDO a apreciat că o modificare adusă compunerii instanţei de judecată, ulterior audierii unui martor important, ar trebui să determine o nouă audiere a martorului respectiv. În cauza Beraru c. România, din 18 martie 2014, „Curtea a constatat că primul judecător, care a administrat singur majoritatea probelor, a rămas acelaşi pe parcursul procesului şi că cel de-al doilea judecător a avut la dispoziţie stenogramele şedinţelor de judecată în care au fost audiaţi martorii şi coinculpaţii. Cu toate acestea, remarcând că reclamantul a fost condamnat exclusiv pe baza unor mărturii care nu au fost ascultate direct de către cel de-al doilea judecător, Curtea a considerat că disponibilitatea stenogramelor respective nu poate compensa neîndeplinirea cerinţei nemijlocirii în cadrul procesului”. Instanţa europeană a reamintit în mod constant că „potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor” (CEDO, Mellors c. Marii Britanii din 30 ianuarie 2003 şi Cutean c. României din 2 decembrie 2014). 

- Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6 
- Codul de procedură penală: art. 351