Hărţuirea psihologică a salariatului. Încălcarea demnităţii în muncă. Daune morale

DREPTUL MUNCII ŞI DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

Rezumat

Curtea constată că tratamentul aplicat reclamantului, pe o perioadă îndelungată de timp, în sensul retragerii sarcinilor de serviciu, combinată cu emiterea de adrese către clienţii  intimatei, cu caracter denigrator la adresa reclamantului, reprezintă acţiuni ce concretizează hărţuirea psihologică a reclamantului, în vederea determinării salariatului să înceteze raporturile de muncă cu intimata. 
Din analiza probatoriului administrat în cauză, reiese că a existat un comportament repetitiv din partea angajatorului care a condus la deteriorarea intenţionată a condiţiilor de muncă ale apelantului, la izolarea acestuia, prin acţiuni de desconsiderare în faţa clienţilor angajatorului la care reclamantul se deplasa în interes de serviciu şi prin acţiuni de discreditare profesională a reclamantului, dar şi prin neatribuirea vechilor sarcini de serviciu, retragerea mijloacelor necesare îndeplinirii vechilor atribuţii şi atribuirea unor sarcini sub pregătirea profesională a salariatului, cu scopul determinării acestuia de a înceta prin demisie raporturile de muncă. Faptele angajatorului au fost astfel de natură a leza demnitatea în muncă a apelantului reclamant, prin imprimarea sentimentului de inutilitate.

– Codul muncii: art. 8 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. f), art. 175 alin. (1), art. 253 alin. (1) 
– Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002: art. 4 lit. d1)