Răspundere civilă delictuală. Cheltuieli de judecată efectuate într-un alt proces. Dovada prejudiciului

DREPT CIVIL ŞI PROCESUAL CIVIL

Rezumat

În condiţiile în care reclamantul a optat pentru solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată într-un litigiu ulterior şi distinct, formulând o atare pretenţie pe calea unei cereri principale, rezultă că litigiul ulterior este unul autonom în raport cu cel iniţial, supus, din 
punct de vedere procesual, unor reguli proprii de judecată şi probaţiune.

În consecinţă, temeiul juridic al cererii nu îl constituie în mod direct dispoziţiile art. 452 şi urm. C. pr. civ. (norme aplicabile în cazul în care solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată ar fi fost formulată pe calea unei cereri accesorii în litigiul originar), ci dispoziţiile din Codul civil, care reglementează instituţia răspunderii civile delictuale, anume art. 1.357 şi urm. din acest cod. 

Rezultă că art. 452 C. pr. civ. nu este incident în cauză, decât, eventual, în legătură cu cheltuielile de judecată solicitate în litigiul de faţă. Dovada pretenţiilor solicitate, respectiv a despăgubirilor constând în sumele avansate cu titlu de cheltuieli de judecată în cauza anterioară, se face în litigiul dedus judecăţii în prezent, în condiţiile dreptului comun, conform art. 249 şi urm. C. pr. civ. 

– Cod procedură civilă: art. 452 
– Cod civil: art. 1.357