Obligativitatea participării secretarului unităţii administrativ-teritoriale la şedinţele consiliului local şi sancţiunea care intervine în situaţia nerespectării dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 215/2001.

DREPTUL AFACERILOR/ASPECTE DE DREPT PROCESUAL

Rezumat

Participarea secretarului unităţii administrativ-teritoriale la şedinţele consiliului local, reglementată de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001, este obligatorie în raport de dispoziţiile art. 42 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data de 30.10.2018, care stipulează semnarea procesului-verbal de şedinţă şi asumare, prin semnătură, a responsabilităţii pentru veridicitatea celor consemnate. Cerinţa participării este imperativă şi prin raportare la obligaţia ce îi revine secretarului unităţii administrativ-teritoriale de a contrasemna, pentru legalitate, hotărârile adoptate de consiliul local [art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001] sau, dimpotrivă, în cazul în care consideră că o hotărâre este ilegală, de a depune în scris şi de a expune consiliului local opinia sa motivată, consemnată în procesul-verbal al şedinţei, respectiv de a comunica eventualele obiecţii cu privire la legalitate către primar şi prefect (art. 48 din Legea nr. 215/2001).

Este nelegală înlocuirea secretarului unităţii administrativ-teritoriale, funcţionar public de conducere cu studii superioare juridice sau administrative potrivit dispoziţiilor art. 116 din Legea nr. 215/2001, cu un funcţionar public de execuţie (încadrat la compartimentul Poliţiei Locale), în condiţiile în care funcţia nu este vacantă sau temporar vacantă, cum prevede norma instituită de art. III din O.U.G. nr. 90/2009.

Dacă proiectul de hotărâre a fost supus dezbaterii, iar consilierii locali şi-au exprimat votul, emiterea hotărârii consiliului local este obligatorie, în raport de dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001, fiind necesar ca manifestarea de voinţă a consilierilor locali să fie înglobată într-un înscris care să conţină şi motivaţia respingerii solicitării reclamanţilor, cu atât mai mult cu cât o parte din avizele şi apro-bările din documentaţia de urbanism, favorabile solicitanţilor, aparţin chiar structurilor din cadrul autorităţilor publice locale.

Lipsa actului din care să rezulte motivele pentru care a fost refuzată cererea reclaman-ţilor face imposibilă cenzurarea unui astfel de refuz, transformându-l într-un refuz nejustificat, exprimat cu exces de putere, în accepţiunea art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. Motivaţia respingerii cererii nu poate fi complinită prin prezentarea transcrierii parţiale a înregistrării audio a şedinţei ori prin explicaţiile date în scris în actele de procedură depuse la dosarul cauzei, ulterior demarării litigiului.

– Legea nr. 215/20012 – administraţiei publice locale: art. 42 alin. (3) şi (4); art. 45 alin. (1); art. 47 alin. (2); art. 48; art. 115 alin. (1) lit. b); art. 117 alin. (1) lit. b);

– O.U.G. nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administraţiei publice: art. III

– Legea nr. 554/2004 – Legea contenciosului administrativ: art. 2 lit. h)