Impozitul pe dividende, impozitul pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor şi contribuţiile de asigurări sociale de sănătate aferente produselor agricole şi sumelor de bani acordate de către societăţile agricole membrilor fondatori
DREPTUL AFACERILOR/ASPECTE DE DREPT PROCESUAL
Rezumat
Avantajele în bani şi în natură acordate membrilor fondatori ai societăţii agricole se circumscriu dispoziţiilor art. 7 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 571/2003, dat fiind că membrii fondatori deţin în cadrul societăţii reclamante părţi sociale, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legii nr. 36/1991. Astfel, orice distribuire în bani sau în natură, efectuată de societatea agricolă, în considerarea calităţii de membri fondatori, trebuie tratată ca o plată de dividende şi impozitată ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 (vechiul Cod fiscal), respectiv cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) pct. 11 (ii) din Legea nr. 227/2015 (noul Cod fiscal).
Produsele agricole şi sumele de bani acordate de către societăţile agricole altor persoane, care cedează dreptul de folosinţă asupra terenului fără încheierea unui contract în formă scrisă şi fără a înregistra dreptul de folosinţă asupra terenurilor în capitalul social al societăţii agricole, nu au natura unor dividende ci a unor contraprestaţii pentru cedarea folosinţei terenurilor agricole. Aceste avantaje urmează regimul fiscal reglementat de dispoziţiile art. 62 alin. (21) din Legea nr. 571/2003, respectiv regimul fiscal reglementat de dispoziţiile art. 84 alin. (4) din Legea nr. 227/2015, referitoare la veniturile obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal.
Normele juridice care reglementează forma scrisă a contractului de arendă [art. 2, art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (4) din Legea nr. 16/1994, respectiv art. 1.838 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil] nu au relevanţă din perspectiva obligaţiilor de plată a impozitelor şi contribuţiilor aferente, părţile unui raport juridic neputând să invoce propria culpă în nerespectarea condiţiilor de formă stipulate de lege, cu consecinţa sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale. Atât vechiul Cod fiscal, cât şi noul Cod fiscal stipulează la art. 62 alin. (21), respectiv la art. 84 alin. (4), că venitul brut se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat, fiind evident că nu doar forma scrisă a actului de dare în arendă determină obligaţii de plată în sarcina proprietarului de teren ci şi raportul juridic neînglobat într-un înscris.
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării la buget a impozitului şi contribuţiilor obligatorii îi revine plătitorului de venit, în speţă societăţii agricole care acordă sume de bani şi produse agricole persoanelor care au adus teren în exploatarea asociaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (24), art. 29624 alin. (42) şi alin. (10) din Legea nr. 571/2003 (vechiul Cod fiscal), respectiv art. 84 alin. (8), art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (7) şi (8), art. 174 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 (noul Cod fiscal).
– Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură: art. 5, art. 12 alin. (1) lit. k), art. 25
– Legea nr. 571/2003 (vechiul Cod fiscal)1: art. 7 alin. (1) pct. 12 şi 31; art. 11 alin. (1), art. 62 alin. (21)şi (24), art. 67 alin. (1); art. 29624 alin. (42) şi alin. (10)
– Legea nr. 227/2015 (noul Cod fiscal): art. 7 alin. (1) pct. 11 (ii), art. 11 alin. (1), art. 84 alin. (4) şi (8), art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (1) lit. d), alin. (7) şi (8)
