Necompetenţa generală a instanţelor române. Recurs împotriva sentinţei de respingere a acţiunii ca inadmisibilă. Competenţa instanţei naţionale în cazul în care reclamantul are calitatea de „consumator”

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Regula generală în materie de litigii cu element de extraneitate, prevăzută la art. 4 din Regulamentul nr. 1215/2012, este că „Sub rezerva dispoziţiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor respectivului stat membru”.

Dispoziţiile art. 17 din acelaşi Regulament reglementează competenţa instanţelor de judecată în situaţia cererilor privind contractele încheiate de consumatori, având caracter special, derogator de la norma generală prevăzută la art. 4 mai sus citat.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că pârâtele şi-au direcţionat activitatea spre statul membru în care reclamantul îşi are domiciliul (România) prin mijloace electronice (internet), câtă vreme serviciile de închiriere a autoturismelor au fost contractate de reclamant prin intermediul unui website, în limba română, iar serviciile erau accesibile inclusiv ţării sale, fapt necontestat de către niciuna dintre părţi.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Regulament, „Un consumator poate introduce o acţiune împotriva celeilalte părţi la contract fie înaintea instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia partea în cauză îşi are domiciliul, fie, indiferent de domiciliul celeilalte părţi, înaintea instanţelor din locul unde consumatorul îşi are domiciliul”.

– Codul de procedură civilă: art. 129 şi urm.

– Regulamentul nr. 1215/2012