Nulitatea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea cerinței semnăturii olografe, în original

JURISPRUDENȚĂ COMENTATĂ ȘI ADNOTATĂ

Rezumat

Unul dintre elementele cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. f) C. pr. civ. este semnătura, lipsa acesteia fiind sancționată, conform art. 196 C. pr. civ., cu anularea cererii.

Dispozițiile art. 148 C. pr. civ. reprezintă reglementarea generală, aplicabilă oricărei cereri, iar art. 194 C. pr. civ. reglementarea specială, aplicabilă doar cererii de chemare în judecată, care, dacă este redată în format scris, pe suport hârtie, nu electronic, trebuie să poarte semnătura olografă a emitentului.

Cerința semnăturii olografe a unei cereri, care urmărește, în scopul securității juridice, garantarea autenticității sale și excluderea riscului ca aceasta să nu fie, în realitate, opera autorului abilitat în acest scop, trebuie considerată ca fiind o normă fundamentală de procedură și trebuie să facă obiectul unei aplicări stricte, astfel încât, atunci când semnătura unui document transmis prin fax se prezintă sub forma unei transpuneri grafice, acesta să nu poată echivala cu semnătura aplicată olograf asupra înscrisului original.

Ce interesează nu este (doar) identitatea dintre semnături, ci caracterul original al acesteia, întrucât doar așa se poate stabili dincolo de orice dubiu că actul procedural este însușit de emitentul său. În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

– Codul de procedură civilă: art. 174 alin. (1), art. 194 lit. f), art. 196 alin. (1)