Executarea silită. Competenţa judecătorului sindic de a soluţiona cererile vizând această executare silită

DREPTUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Rezumat

Posibilitatea dată de art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 – ca urmare a modificării acestei reglementări, prin O. U. G. nr. 88/2018 – nu anihilează nici scopul procedurii insolvenţei și nici definiţia procedurii colective, dat fiind că, prin alternativa executării silite, pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile, nu se reglementează o procedură individuală paralelă cu cea a insolvenţei, distinctă și independentă de aceasta, care să fie lăsată la dispoziţia creditorului ce invocă astfel de datorii. Concluzia este susţinută, implicit, de creditorul fiscal care a iniţiat și derulat o executare silită de-sine-stătătoare, într-un dosar propriu de executare și în afara competenţei judecătorului sindic, respectiv a administratorului judiciar. Astfel, creditorul fiscal a arătat că executarea silită pe care a iniţiat-o vizează „obligaţiile curente ale societăţii aflate în reorganizare judiciară”, a căror plată atrage „sancţiunile prevăzute de legiuitor în art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014”, subliniind că dreptul creditorilor de a începe executarea silită este strâns legat de modalitatea în care societatea debitoare își respectă obligaţiile curente născute după momentul deschiderii procedurii insolvenţei. Așadar, creditorul fiscal a recunoscut faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea executării silite, pe baza unor măsuri dispuse în cadrul procedurii insolvenţei, pentru datoriile acumulate în perioada acestei proceduri, infirmând, implicit, perspectiva unei executări silite de drept comun, în materie fiscală, întemeiată pe normele Codului de procedură fiscală, în afara cadrului procedurii derulate pe temeiul Legii nr. 85/2014. Aceleași argumente servesc pentru fundamentarea competenţei judecătorului sindic de a soluţiona cererea (contestaţia) având ca obiect anularea actelor de executare silită, efectuate de organul fiscal într-o procedură proprie. Prin art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, atribuţiile de control judecătoresc al activităţii administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și atribuţiile ţinând de procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei conturează competenţa judecătorului sindic în cadrul procedurii insolvenţei. Or, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, procedura de executare silită a fost iniţiată în dosarul execuţional al organului fiscal pentru „neîndeplinirea obligaţiilor curente de plată”, „ale societăţii aflate în reorganizare”, deci, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, creditoarea însăși invocând dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. 

– Legea nr. 85/2014: art. 143 alin. (1) teza finală 
– O. U. G. nr. 88/2018: art. I pct. 14