Dobândirea prin lege a dreptului de proprietate publică asupra falezei mării

DEZBATERI

Rezumat

Cercetarea critică a unei jurisprudențe, aflate în curs de consolidare, privind revendicarea unor porțiuni din faleza mării oferă ocazia de a clarifica modalitățile de dobândire a acestui drept și pe cea de apărare a lui pe calea acțiunii în revendicare.

Susțin că, doar în cazul bunurilor declarate prin lege ca fiind obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unei unități administrativ-teritoriale, legea respectivă este modalitatea originară de dobândire a acestui drept, în sensul că ea produce efecte doar în privința bunurilor care nu se află, la data intrării ei în vigoare, în proprietatea altei persoane; cu alte cuvinte, o astfel de lege nu are și nici nu poate avea efectul unei naționalizări. Aceasta nu exclude posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate publică, anterior sau subsecvent unei astfel de legi, prin modalități derivate, precum cele prevăzute de art. 863 C. civ.

Statul sau unitatea administrativ-teritorială poate formula acțiunea în revendicare în baza legii prin care susține că a dobândit bunul în proprietate publică, revenindu-i sarcina probei dreptului său, iar instanța urmează să verifice, prin orice mijloc de probă, dacă bunul aparține categoriei de bunuri declarate ca făcând obiectul exclusiv al proprietății publice a reclamantului și dacă legea a produs un astfel de efect, adică dacă într-adevăr nu exista, la data intrării în vigoare a legii, un drept de proprietate al altei persoane.

Chiar dacă dreptul de proprietate publică este astfel dovedit, nu poate fi exclusă existența unor împrejurări excepționale care să justifice o comparare de titluri, când o altă persoană ar face dovada unui titlu de proprietate, constituit cu bună-credință ulterior intrării în vigoare a legii care a instituit proprietatea publică exclusivă a statului sau a unității administrativ-teritoriale asupra categoriei de bunuri din care face parte cel revendicat.

În cadrul acestei comparări de titluri, dar mai ales în contextul mai larg în care se pune în discuție „exclusivitatea” apartenenței unei categorii de bunuri la domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale, trebuie avut în vedere că efectul unor astfel de soluții legislative este instituirea unor interdicții de dobândire. Acestea, în opinia mea, nu sunt incapacități speciale de folosință, ci limite ale exercițiului dreptului de proprietate, care trebuie justificate printr-un raport de proporționalitate cu scopul legitim urmărit.

Cuvinte-cheie: dreptul de proprietate, acțiune în revendicare, proprietate publică exclusivă, modalități de dobândire, faleza mării, interdicții de dobândire